Condensul apare pe suprafata cea mai rece a ferestrei in momentul in care cantitatea de umiditate din aerul interior depaseste limita de saturatie a aerului la temperatura suprafetei interioare reci.

In principiu, poate aparea condensul pe suprafata interioara a geamului termoizolator, respectiv a ramelor. Se vorbeste in acest caz si de formarea apei exsudate sau a apei de condens. Acest fenomen nu trebuie confundat cu condensarea din spatiul intermediar al geamurilor termoizolatoare care reprezinta un caz foarte rar de defect de executie. Cauzele formarii apei de condens pe geamul termoizolator, sub ramele ferestrelor sunt explicate in continuare.

In locuinta se produc permanent vapori de apa. Sa luam ca exemplu urmatoarele cantitati zilnice:

1. din aerul respirat de om: cantitatea zilnica 1-2 litri;
2. din gatit : pana la 2 litri intr-o gospodarie de 4 persoane;
3. activitatile gospodaresti (baie, spalatul rufelor, udatul florilor) aduc pana la 3 litri intr-o gospodarie de 4 persoane.

Aceste cantitati se gasesc permanent ca vapori de apa, invizibili in aer. Astfel un metru cub de aer la 0 grade C poate sa contina o cantitate maxima de 5 g (reprezentand 5 cm3) vapori de apa. Daca temperatura incaperii creste, atunci aerul poate primi o cantitate mai mare de apa. Astfel la 20 grade C vom avea 17g si la 30 grade C se ajunge la 30 g la m3. Daca in aer este continuta cantitatea maxima de vapori de apa, atunci aerul nu mai primeste umiditate in forma de vapori de apa si devine aer saturat cu „umiditate relativa a aerului” de 100%. Ca exemplu, sa consideram un spatiu cu 15m2 suprafata si 2,5 m inaltime cu un volum de aproximativ 38 m3. Daca aerul are o temperatura de 23 grade C, atunci „pluteste” in acest spatiu, la 100% umiditatea aerului, aproape 1 litru de apa sub forma de vapori invizibili. Daca in timpul noptii temperatura din camera scade cu cateva grade, atunci o parte din vaporii de apa din aer condenseaza pe suprafetele reci existente: geamuri, profile, peretii exteriori etc. Formarea condensului apare si atunci cand umiditatea aerului din incapere este conform raportului ridicata, iar temperatura suprafetei de pe partea interioara a geamului este coborata. Condensarea incepe intotdeauna de la marginea geamului unde pot exista zone neetansate corespunzator.Circulatia aerului cald care ,,spala’’ geamurile poate fi împiedicata de un pervaz prea larg peste radiator ceea ce duce la aparitia condensului pe geam cu prioritate la partea de jos. In incaperile mai putin incalzite poate aparea condens in zilele reci si la ferestrele cu geam termoizolator. Acesta se datoreaza faptului ca spatiul respectiv este saturat cu vapori de apa produsi de respiratia pe timpul noptii la o temperatura joasa. In plus precizam ca formarea apei de condens poate aparea nu numai la geamurile sau ramele ferestrelor, ci si pe toate suprafetele reci ceea ce duce in final la umezeala si formarea mucegaiului pe pereti. Formarea condensului se poate stopa prin respectarea anumitor reguli.
a) Folosirea profilelor de PVC cu 3-6 camere de aer;
b) Folosirea geamurilor termoizolatoare de joasa emisivitate (sticla LOW E) si cu argon sau kripton, care fac ca pierderea de caldura sa fie cu 50-100% mai mica de cat in cazul unui geam termoizolator obisnuit; Un geam termoizolator de joasa emisivitate (LOW E), la –10 grade C in exterior si +20 grade C la interior are pe foaia de geam de la interior + 17 grade C, fata de un geam termoizolator obisnuit pe care, in aceleasi conditii, sunt numai +9 grade C (PUNCTUL DE CONDENS exista deja).
c) Montajul ferestrelor de la mijlocul parapetului catre interior (in zona calda);
d) Etansarea riguroasa a tamplariei pe conturul ramelor atat la interior cat si la exterior;
e) Folosirea pe contur a benzii comprimate, care impiedica trecerea umezelii din exterior;
f) Aerisirea frecventa a spatiilor respective, deoarece tamplaria moderna din PVC opreste transferul de aer. Utilizatorii locuintelor care au ferestre noi din PVC, ar trebui sa tina seama de adaptarea la noile conditii de aerisire. Vechile ferestre erau de regula neetanse si permiteau un schimb permanent de aer. In cazul noilor ferestre, mult mai etanse, schimbul de aer necontrolat nu mai este posilbil, astfel incat locatarii trebuie sa asigure aerisirea suplimentara a incaperilor, pentru a evita formarea condensului.
Pentru toate ferestrele exista la dorinta beneficiarului sisteme de ventilatie. Acesta este un sistem mascat de aerisire amplasat in profilul de baza al ferestrei, sistem ce asigura schimbul optim de aer fara a provoca curent.
Incaperile care se gasesc in partea de nord a locuintelor se racesc iarna mai mult. Aveti grija ca aceste incaperi sa fie incalzite ceva mai bine decat cele din sud sau sa suplimentati izolatia termica a acestora. De asemenea temperaturile din locuinta dumneavoastra sa nu difere de la o incapere la alta. Dimineata se recomanda aerisirea spatiilor aproximativ 20 de minute iar dupa inchiderea ferestrelor, incalzirea sa fie uniforma si la temperaturi moderate.
O micsorare a condensului poate fi obtinuta si printr-o modificare a circulatiei aerului cald, respectiv printr-o dispunere favorabila a instalatiilor de incalzire. Curentul de aer cald trebuie sa treaca de-a lungul ferestrei, astfel incat sa fie posibili coeficienti mai mari de transmitere a caldurii. Specialistii Institutului de la Rosenheim mentioneaza influenta asa numitului “unghi mort”. Problema nu este noua numai ca nu i se acorda atentia cuvenita. In cazul prezentei glafurilor interioare, care acopera elementele de incazire poate fi redus riscul aparitiei condensului, prin realizarea in acestea a unor fante sau perforatii.